Am cunoscut si cunosc persoane care nu au ascultat sfaturile duhovnicilor, facand dupa capul lor ceea ce apreciau a fi bine si care, intr-un final, constatand rezultatele proaste/nu prea bune (pe care si le-au asumat pe deplin), au ajuns la concluzia ca nu au gandit bine cum au gandit (erorile ratiunii) si ca mai bine ascultau de sfaturile duhovnicilor. Acestia nu dau simple sfaturi, asa cum isi inchipuie multa lume, ci se roaga inainte, tin post, au o viata, de regula, cat mai curata, pentru a fi luminati de harul divin si a reusi astfel a da doctoria potrivita, mai departe, fiecarui bolnav in parte….
Iata ce spun mai jos cateva voci luminate :
- Pr. Iustin Pârvu : „Ascultarea faţă de duhovnic se opreşte atunci când începe păcatul”. Ca împlinitor al ascultării nu se poate să nu te întrebi dacă ai dreptul să-ti judeci duhovnicul, iar Pr. Iustin ne lamureste si in acest sens : „A vedea păcatul nu este un act de judecată, ci unul de constatare”;
- Pr. Rafail Noica : „In ortodoxie, ascultarea este o taină. Dacă Nunta-i o Taină, atunci ascultarea nu-i şi ea o Taină? Ascultarea este acea taină în care omul caută voia lui Dumnezeu pentru el însuşi, în care omul poate afla şi poate rămâne în voia şi proniile lui Dumnezeu. Şi asta se face prin duhovnic.Ascultarea este acea căutare a voii lui Dumnezeu în care trebuie să intri. Ce gândeşte Dumnezeu? Cine sunt eu? Asta-i întrebarea de căpătâi şi pe linia aceasta este ascultarea. Domnul trebuie să-mi spună cine sunt şi ce vrea cu mine, adică ce rol am de jucat, ca să zicem aşa, în această istorie.Deci, ascultarea de duhovnic, dacă o înţelegeţi drept, nu este vorba de orizontalism între tine şi duhovnic. Este vorba de căutarea voii lui Dumnezeu prin duhovnic şi asta-i înţelegerea dreaptă şi taina aceasta se săvârşeşte în felul ăsta: tu, ca ucenic, ca cel care te duci la duhovnic, fie să te spovedeşti, fie să ceri sfat, cere întâi Domnului în taina inimii tale : uite, Doamne, că sunt păcătos, iartă-mă, vindecă-mă! Dacă te duci pentru un sfat, întâi lui Dumnezeu să-i ceri îndrumare: Doamne, să fac asta sau să fac aia? Spune-mi prin duhovnicul meu! Şi când simţi oarecum, în rugăciune, în viaţa ta, că vine momentul, du-te la duhovnic cu gândul la Dumnezeu, cu atenţia către Dumnezeu şi atunci spune-i duhovnicului problema ta şi pândeşte de la el primul cuvânt. Nu întreba pe duhovnic mai departe, primeşte acel prim cuvânt, e cuvântul tău, duhovnicul nu ţi-l poate explica, este dialogul tău intim cu Dumnezeu. Dacă aşa l-ai cerut de la Dumnezeu, dacă în felul ăsta îl vei primi de la duhovnic. De ce să nu cârteşti, de ce să nu te împotriveşti? Fiindcă rişti să lepezi cuvântul lui Dumnezeu. Ba chiar în momentul când îi spui: părinte, explică-mi mai bine, ai rupt firul cu Dumnezeu, ai închis telefonul şi acuma vorbeşti cu aparatul de plastic, dacă-i vorba de telefon, acuma vorbeşti cu duhovnicul ca om. Asta să nu faci! Primeşte cuvântul cu credinţă, cere blagoslovenie şi tu vei înţelege acel cuvânt făcându-l.”
- Ierom. Eftimie Mitra : “Una este ascultarea şi alta este sclavia. De la a fi smerit până la a fi laş e diferenţă mare”;
- Pr.Siluan Marsilianul : “(…) Bineinteles ca daca este vorba de Dumnezeu, criteriul care stabileste relatia intre noi si Dumnezeu este dragostea. Nu se poate dragoste fara libertate. O spun asta ca toti cei carora li se pare ca duhovnicia care se exercita asupra lor ii tine ca o gheara, asa, si care vrea sa faca din ei fii dupa chipul si asemanarea duhovnicilor lor, sa se simta liberi. Nu numai sa spuna “NU”, dar sa se simta liberi sa schimbe “reteaua”. Nu vreau sa provoc razvrat, ci vreau sa dau curaj fiecarui suflet care se raporteaza la Dumnezeu si-n numele lui Dumnezeu se duce, in numele lui Dumnezeu are libertate, Dumnezeu ii binecuvanteaza libertatea sa caute si sa nu creada ca daca s-a spovedit prima data la un duhovnic, la un parinte, crede ca de data viitoare tot la el trebuie sa se duca. (…) Tu te raportezi asa cum te raportezi la Dumnezeu – cu libertate, te raportezi si simti ca acesta iti devine parinte. El (duhovnicul) nu are putere asupra ta; nicio putere nu are pentru ca Dumnezeu Singur are putere. Cand devine constrangatoare relatia aceasta, in sensul in care constrangator inseamna ca nu simti ca te dezvolti si ca infloresti ca o floare linistita, fara sa trebuiasca sa faci exercitii impuse… . Si acolo unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este libertatea. Si atunci inseamna ca pe langa rugaciune, exista criteriul acesta al libertatii in Duh pe care Dumnezeu ne-o da pentru ca ea este garantata si are ca inima, ca maduva, dragostea, iubirea. Daca e vorba de iubire, stiti si proverbul din popor: „Dragoste cu forta nu se poate“.Exista totusi si riscul idolatrizarii duhovnicului. Cum exista si riscul ca duhovnicul sa-si “sclavizeze” (inrobeasca) pe fiii duhovnicesti si sa faca din ei niste ‘masinute teleghidate‘. Poate ca merg impreuna sau se determina una pe alta. Dar toata problema vine din faptul ca nici unul, nici altul nu intreaba pe Dumnezeu: ‘Doamne, ce sa fac?”
Pelerin pe cararile sufletului 